politíe (politíi) s. f. 1. Stat republica. 2. Orash. 3. Conducta. Mr. pulitie „orash”. Mgr. πολιτεία. Sec. XVII inv. E dublet al lui politzie s. f. din it. polizia fr. police prin intermediul rus. policija (Cihac II 274; Tiktin). Der. politic adj. s. m. din fr. politique shi mai inainte din ngr. πολιτιϰός; politica s. f. (ideologie doctrina; activitate) din ngr. πολιτιϰή (Murnu 46; Gáldi 233); politicale s. f. pl. (intrigi sau discutzii politice) din ngr. πολιτιϰά; politicastru s. m. (om fara orizont); politicesc adj. (politic) inv.; politiceshte (var. politicamente) adv. (din punct de vedere politic); politician s. m. din fr. politicien; politicianism s. n. (orientare exclusiva shi abuziva catre politica); politicos adj. (civilizat) din ngr. πολιτιϰός (Gáldi 234) cf. sp. politicón; nepoliticos adj. (necivilizat); politevsi vb. (a maguli a ademeni) din ngr. πολιτεύομαι (Tiktin) sec. XVIII inv.; politefsi vb. (inv. a fi in uz a se folosi) dublet al cuvintului anterior; politetze s. f. din fr. politesse; nepolitetze (var. impolitetze) s. f. (lipsa de curtoazie); politr(i)uc s. n. (comisar politic bolshevic) din rus. politruk. Der. de la politzie: politzai s. m. (copoi politzist) din germ. Polizei; politzienesc adj. (propriu politziei) prin intermediul unui adj. *politzian k politician gardian; politzist adj. (politzienesc; s. m. agent de politzie); politzaimaistru s. m. (inv. comandant shef de politzie) din germ. Polizeimeister cf. rus. policijmejster.