POFTITÓR OÁRE poftitori oare adj. (Rar) 1. Care pofteshte (2) care invita; chemator. O hirtienshelatoare Poftitoare rugatoare K sa vie Iordachiacasa. ALECSANDRI P. P. 179. 2. Doritor de ceva; pofticios. Unii din boieri poftitori de slava umblara sa turbure poporul. ISPIRESCU M. V. 33. ♦ Curios. Omul e om shi pace poftitor de la fire ar vrea sa shtie citeun lucru. RETEGANUL P. III 30.