PÓFTA pofte s. f. 1. Dorintza puternica de a face sau de a obtzine ceva; nazuintza dispozitzie chef placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere cu placere. ◊ Expr. Ashi (mai) pune pofta in cui se spune pentru a arata k cineva este nevoit sa renuntze la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva conform cu dorintza cuiva spre multzumirea cuiva. ♦ Dorintza impuls sexual; p. ext. dorintza exagerata patima viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatzie de foame sau de sete; dorintza chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (k) sashi prinda pofta = in cantitate foarte mica numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare!) urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. shi reg.) póhta s. f.] Din pofti (derivat regresiv).