POEZÍE (1) poezii s. f. 1. (Spre deosebire de proza) Arta de a exprima o idee sau un sentiment in mod plastic cu ajutorul imaginilor al ritmului mai ales sub forma de versuri; creatzie artistica in versuri a unui poet. Poezia trebuie sa oglindeasca faptele maretze lupta poporului shi chipurile celor mai buni fii ai sai. BENIUC P. 73. Itzi sint dator de multa vreme amicul meu o poezie; in inima eu tzio scrisesem acum tzio scriu shi pe hirtie. MACEDONSKI O. I 217. De asta data poezia avea strofe mai putzine. VLAHUTZA O. A. 431. ◊ (Poetic) Spunemi dar acuma tu ce eshti poet Ce poezii cinta inimatzi incet? ALECSANDRI P. I 127. ◊ (Urmat de determinari care arata genul domeniul sfera creatziei artistice) Poezie dramatica. ▭ TZara Fagarashului este un vast laborator de poezie populara. BOGZA C. O. 275. Eminescu a imbogatzit limba shi a legat poezia culta de productziile din veac ale cintaretzilor anonimi ai neamului. SADOVEANU E. 75. 2. Totalitatea compozitziilor in versuri ale unui poet ale unui grup social ale unui popor ale unei epoci etc. «Vara» este triumful soarelui in poezia lui Coshbuc shi in poezia romineasca. IBRAILEANU S. 146. 3. Caracter poetic al unei opere de arta al unui peisaj al unui coltz din natura etc.; farmec frumusetze incintare. Mirosul florilor e asha de imbatator shi de dulce shi noaptea de primavara e plina de atita poezie. SADOVEANU O. III 177. Astfel eu pierdut in noaptea unei vietzi de poezie... am facut din tineun inger blind k ziua de magie Cind in viatza pustiita rideo raza de noroc. EMINESCU O. I 29. Razele lunii sint dulci k glasul privighetoarei cereshti k poezia sufletului. ALECSANDRI O. P. 66.