poezie f. 1. limba sentimentului shi a imaginatziunii obishnuit supusa la o masura regulata: in privintza formei ea poate fi artistica sau populara cea din urma totdeauna anonima reflectand modul de a cugeta shi de a vedea al poporului; 2. arta de a compune poeme; 3. gen de poema: poezie lirica; 4. calitatea versurilor bune: e multa poezie in psalmi; 5. se zice de o opera in proza plina de cutezare shi de inaltzime poetica: e multa poezie in Cantarea Romaniei de Balcescu; 6. ceeace este inalt duios intr’o opera de arta intr’o productziune a naturei: poezia unei furtuni; 7. totalitatea operelor in versuri compuse intr’o limba: istoria poeziei romane; 8. pl. scriere in versuri: Poezii de Eminescu.