POEZÍE (< fr. lat.; {s} gr. poiesis „creatzie”) s. f. 1. Modalitate artistica exprimand prin multitudinea de sensuri shi valori sugestive ale cuvantului prin limbajul concentrat metaforic o cunoashtere specifica afectiva a esentzelor lumii reale; arta de a scrie versuri; creatzie literara in versuri. P. a cunoscut dea lungul epocilor o evolutzie complexa integranduse tuturor genurilor (epic dramatic) dar pastrandushi intotdeauna esentza lirica dezvoltand numeroase specii sub raport formal glosa sonet rondel sh.a.) sau tematic (p. didactica filozofica sociala sh.a.) shi folosind diferentziat mijloacele prozodice shi stilistice (vers clasic vers alb). ♦ Opera in versuri in general de mica intindere. 2. Ansamblul operei poetice apartzinand unui poet unei epoci unui popor. 3. Caracter aspect poetic (al unui peisaj al unei situatzii al unui coltz de natura etc.); farmec frumusetze incantatoare.