PODOÁBA podoabe s. f. 1. Lucru aspect care infrumusetzeaza pe cineva sau ceva; gateala ornament. Peste tot locul invie acelashi dor de podoaba de expansiune. ARGHEZI P. T. 21. Capitala ridea vesel in podoaba steagurilor tricolore ce filfiiau pe cladirile principale. REBRREANU R. I 195. Avea o traista cu sagetzi Un cal arab cu parul cretz SHi pe curea podoaben zale. COSHBUC P. II 255. ◊ Fig. O floareasoarelui uitata se scutura shi ishi despoaie Podoaba razelor apuse. ANGHEL I. G. 15. Nimic nu da lumii o mai stralucita podoaba decit omul. SLAVICI O. I 159. Cit de sus ridici acuma in gindirea ta peo roaba Cind durerea ta din suflet este singurami podoaba. EMINESCU O. I 154. ♦ Fig. Ceea ce este deosebit prin calitatzile sale. Iar ulciorul mia vorbit Vrind se vede sa ma mustre: In colibile lacustre... fui podoaba Tribului intreg. COSHBUC P. I 319. Cum se prapadi podoaba de om! VLAHUTZA la TDRG. 2. Lucru de pretz obiect de valoare; odor; bijuterie giuvaier. [Bratzara] e o podoaba frumoasa shi rara. C. PETRESCU A. 56. Palatul in care shedeau moshnegii shi cu nora cu toate bogatziile shi podoabele din el sa schimbat iarashi in saracaciosul bordei al moshneagului de mai inainte. CREANGA P. 89. PeOprishanul sal aduci Cu toate podoabele Cu toate averile Sashi dea socotelele! ALECSANDRI P. P. 202.