PODMÓL podmoluri s. n. (Popular) 1. (SHi in forma potmol) Pamint adus de torente shi depus pe albiile riurilor sau pe malurile lor; aluviune mil namol. Simtzind k vin shi cumnatzii lui baga iapa iar in potmol. VISSARION B. 45. La potmolul Dunarii Und’saduna girlele Und’se varsa apele. TEODORESCU P. P. 563. ♦ Cantitate mare gramada. A plouat. Ce potmol de apa! I. CR. IV 59. 2. Mal inalt abrupt ros de ape. Cind te uitai pe podmolul dinspre apus vedeai jos in vatra cimpului spinarea argintie a Mureshului alaturi de coama neagra a caii ferate. DAN U. 195. Neam oprit pe un podmol spatzios ce sa ridicat linga Dunare. La TDRG. 3. (Regional) Prispa. Fusesera puse in rind shi celelalte incaperi ale casei iar podmolul k un briu ceo inconjura de jur imprejur innoit shi indreptat. V. ROM. iulie 1953 129. ♦ Vatra de lut care este cladit cuptorul in unele case tzaraneshti. (Atestat in forma pomnol) Patru... ishi puse palaria pe virful cuptorului shi se asheza pe pomnol. La TDRG. Variante: pomnól potmól s. n.