PODIDÍ podidesc vb. IV. Tranz. (Despre ris shi mai ales plins) A cuprinde (pe cineva) in chip navalnic nestapinit. Vam iertat shi eu! zise atunci arhimandritul Pafnutie podidindul un ris sanatos. STANOIU C. I. 224. Ishi shterse lacrimile cu coltzul basmalei shi zimbi fericita un moment Plinsul insa o podidi iarashi indata ce deschise gura. REBREANU R. I 140. ♦ (Rar) A copleshi a razbi. Somnul il podidise pe cind Bisoceanul imi povestea basmul. ODOBESCU S. III 191. Pina dorul podidea. TEODORESCU P. P. 678. ♦ (Despre singe) A porni sa curga deodata shi cu putere (pe nas sau pe gura); a napadi. Apoi la podidit singele pe nas shi pe gura sha murit. CARAGIALE O. I 263. Pe gelat cind il izbea Singele il podidea. TEODORESCU P. P. 476.