PODÉTZ podetze s. n. Diminutiv al lui pod; pod de dimensiuni mici peste o apa mica peste un shantz etc. Stejarii cei ruptzi sint podetze pe riuri. EMINESCU O. IV 157. La un podetz se intilneshte co nunta. SHEZ. IV 1. Frunza verde stuh de balta La podetzul cel de piatra Streinei is fara tata. SEVASTOS C. 9. ♦ Scindura sau pod mic ashezat peste shantzul unei shosele pentru a servi k trecatoare; podishca. Pe vremea aceea Calea Moshilor avea inca shantzuri shi podetze. PAS Z. I 139. Se opri pe podetzul dinaintea portzii shi saluta. REBREANU R. I 76. Pl. shi: podetzuri (SADOVEANU E. 114).