POD poduri s. n. I. 1. Constructzie de lemn de piatra de beton de metal etc. care leaga intre ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pamant sustzinand o cale de comunicatzie terestra (shosea sau cale ferata) shi asigurand continuitatea caii peste un obstacol natural sau artificial. ◊ Pod de gheatza = strat continuu de gheatza care acopera in intregime suprafatza unui rau sau a unui lac k urmare a unei perioade indelungate de temperatura scazuta a aerului. Pod carstic = portziune a tavanului unei peshteri ramasa suspendata in urma prabushirii acestuia. Pod plutitor (sau umblator) = bac. ◊ Expr. A face pod cu palma mainii = a pune mana streashina la ochi pentru a putea vedea mai bine. (Sport) A face podul = a face o figura caracteristica prin indoirea corpului pe spate in semicerc cu sprijin pe maini shi pe picioare. ♦ Pod (I 1) demontabil format dintrun shir de barci sau de plute legate de ancore sau de pilotzi. Pod de vase. ♦ Punte suspendata (mobila) la o cetate sau la un castel medieval. 2. Platforma avand forma asemanatoare cu a unui pod (I 1) shi care serveshte k loc de lucru k element de protectzie etc.; spec. macara cu scheletul in forma de pod (I 1) care se deplaseaza aparatul de ridicare shi de transportare a greutatzilor. ◊ Podbascula = bascula prevazuta cu o platforma care se cantaresc in statziile de cale ferata vagoanele incarcate cu marfa. Pod rulant = macara mobila care se deplaseaza pe o cale de rulare. Pod basculant = pod metalic mobil destinat circulatziei vagonetelor intre rampele putzurilor de mina shi colivia de extractzie. Podul sondei = platforma folosita k rampa pentru materialul tubular care se introduce sau se extrage din sonda. Pod de sigurantza = platforma prevazuta cu deschideri pentru trecere montata din loc in loc intrun putz de mina pentru a opri caderea unei persoane care ar aluneca pe scari sau pentru a retzine o roca desprinsa din peretzi. 3. (Inv.) Puntea unei nave. 4. (Inv.) Pavaj din scanduri groase de stejar cu care se acopereau strazile; caldaram; p. ext. strada ulitza pavata cu scanduri. Podul Mogoshoaiei. 5. (In practicile religiei creshtine ortodoxe) Bucata de panza ingusta shi lunga care se ashterne din loc in loc pe parcursul unui cortegiu mortuar. II. Spatziul dintre acoperish shi plansheul superior al unei cladiri. ◊ Loc. adv. Din pod in pivnitza = in intregime complet. ◊ Expr. A calca (sau a se uita) (k) din pod se spune despre un om plin de sine ingamfat increzut. A cadea k din pod = a ramane surprins uimit dezorientat buimac. A calca k din pod = a merge cu pashi nesiguri greu. ♦ P. ext. Tavan plafon. III. P. anal. 1. (In sintagmele) Podul mainii = dosul mainii. Podul palmei = partea interioara a mainii de la incheietura cu antebratzul pana la degete. 2. Lucrare protetica dentara metalica sau mixta folosita k metoda terapeutica. Din sl. podŭ.