pod n. 1. constructziune de lemn piatra ori fier peste o vale sau un rau care serveshte de trecatoare: podmishcator statator umblator; fig. podul palmei parteai carnoasa shi adancita; 2. partea casei de sub acoperish; s’a suit in pod; 3. tavan la casele tzaraneshti; 4. partea din dreapta shi din stanga carului shi partea osiei ce trece sub car; 5. fundul luntrei; 6. coperta unei corabii; 7. locul intr’o biserica unde canta corul; 8. pl. panzele cele albe intinse in calea mortului (si cari se dau apoi de pomana): sa te bocesc podurile satzi gatesc POP.; 9. pardoseala cu grinzi de lemn; 10. ulitza astfel pardosita (stradele ashternute cu piatra nefiind inca cunoscute): era multa lume pe pod; a bate podurile a umbla haimana; poduri shi shosele corp de ingineri insarcinatzi a construi sau intretzine poduri drumuri canaluri porturi. [Slav. PODŬ sol podeala].