pod n. pl. urĭ (vsl. podŭ pod etaj; bg. sirb. pod pod podea; rus. pod vatra; ung. pad podea. V. podina. Rind cat etaj (Vechĭ). Partea caseĭ compusa din tavan shi acoperamint: hotziĭ s’aŭ ascuns in pod sa creshtĭ mare pina’n pod (urare copiilor micĭ) un vin acru detzĭ sarea cacĭula’n pod (foarte acru). Strada pavata cu scindurĭ (cum a fost pin Romania pina pe la 1860) strada in general: nu era nimenĭ pe pod a cere la pod (a cershi la drum) a bate podurile (Munt.). Pardoseala podeala locu care calcĭ la car (pomostin) la luntre sh. a. Bac. Punte mare (de lemn de peatra saŭ de metal): trece trenu pe pod. Pod umblator bac. Pl. Est. Bucatzĭ de pinza (saŭ shi de alte stofe) care se daŭ de pomana (cite una la fiecare stilp orĭ loc de prohodire) trecinduse pe supt mort. (Se numesc podurĭ dupa credintza populara k pe ele va trece mortu riurile de pe lumea cealalta). Podu palmeĭ partea cea lata a palmeĭ considerata in auntru. Pod umblator bac. Inginer de podurĭ shi shosele (dupa fr. ponts et chaussées) inginer de podurĭ shi kĭ de tot felu.