POD ~uri n. 1) Constructzie (de lemn de metal etc.) care asigura continuitatea unei cai de comunicatzie peste un obstacol natural (rau rapa) sau artificial (canal cale ferata etc.). ◊ ~ umblator (sau plutitor) platforma plutitoare pentru trecerea peste un curs de apa; bac; brudina. ~ de vase (sau de pontoane) pod improvizat care are platforma montata pe ambarcatzii ancorate. ~ul palmei v. PALMA. A face ~ cu palma mainii a pune streashina la ochi pentru a vedea mai bine. 2) pop. Suprafatza orizontala care formeaza partea superioara a unei incaperi; bagdadie; tavan; plafon. ◊ A sari pana in ~ de bucurie a simtzi o mare bucurie. 3) Spatziu inchis cuprins intre tavan shi acoperishul unei case. ◊ Gura ~ului usha podului. A cadea din ~ a fi buimacit dezorientat. 4) Parte a unei macarale care se deplaseaza aparatul de ridicare shi de transportare a greutatzilor. 5) inv. Pavaj din scanduri groase (de stejar) cu care se acopera strazile. 6) inv. Strada acoperita cu un astfel de pavaj. 7) inv. Punte a unei nave. 8) reg. bis. Bucata de panza (broboada shervet etc.) cu un colac shi o lumanare pe ea care se ashterne in anumite locuri (de fiecare data alta) in drumul cortegiului mortuar fiind data apoi cuiva pomana. /<sl. podu