pocăință sf [At: TETRAEV. (1574), 4 / Pl: ~țe / E: pocăi¹ + -ință] 1 (Rel) Mustrare de conștiință pentru păcatele săvârșite și îndreptare prin post și rugăciune Si: penitență, (rar) pocăială (1), (înv) pocaianie (1). 2 (Pgn) Părere de rău, regret pentru o greșeală făcută, o faptă rea etc. Si: (rar) penitență, (rar) pocăială (2), (înv) pocaianie (2). 3 (Îlv) A face ~ A se pocăi (1). 4 (art) Una dintre cele șapte taine ale bisericii creștine, care constă în mărturisirea păcatelor înaintea duhovnicului, în regretul de a le fi făcut și în străduința de a nu le mai face Si: (înv) pocaianie (4). 5 (Pex) Dezlegare de păcate în urma pocăinței (3) Si: iertare, pocăire (3), (înv) pocaianie (4). 6 (Bis; înv) Penitență. 7 (Mar) Epitet dat unei persoane lipsite de valoare, unui om de nimic. corectată