POCNÉT pocnete s. n. Zgomot surd (shi puternic) produs de o lovitura de un corp care se izbeshte se sparge sau plesneshte de o explozie etc.; pocnitura plesnet plesnitura. Sauzea un pocnet marunt shi cioburile zornaiau la piciorul mesei. CAMILAR N. I 80. SHi parcaud pocnet de bici SHi glas staruitor de sluga. GOGA P. 21. ♦ (Rar) Zvicnire a timplelor. Timplele il nauceau cu pocnetele lor. GALACTION O. I 300.