poclit sn [At: CIHAC, II, 269 / V: (reg) ~lad, ~lic, ~lid / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: cf ucr покліть] 1 (Mol) Coviltir la car, căruță etc. 2 (Reg) Coș al trăsurii. 3 (Reg; îf poclic) Fiecare dintre cele două cărămizi, ca un triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 4 (Buc; îf poclad, poclid) Șopron în care se păstrează fânul în timpul iernii. 5 (Buc; pex; îaf) Grajd.