POCLÁDĂ, poclăzi, s. f. Țesătură de casă din lînă nevopsită, întrebuințată ca învelitoare, ca așternut și mai ales ca pătură sub șa; cergă, macat. Gospodina împresură numaidecît, în odaie, pe cei doi oaspeți de soi... le împinse scaune acoperite cu poclăzi. SADOVEANU, Z. C. 44, I-a pus o pocladă, pe pocladă șaua de lemn, și i-a strîns chinga bine, căci aveau să meargă la tîrg. GÎRLEANU, L. 27. – Variante: plocádă (ȘEZ. I 34) s. f., plocád, plocade (ȘEZ. XIII 106), plocát, plocate (CARAGIALE, P. 116, TEODORESCU, P. P. 22), poclád, poclade, s. n.