POCITÚRA pocituri s. f. 1. Fiintza pocita pocitanie. O pocitura de om k padurarul nu poate sai fie piedica. AGIRBICEANU S. P. 114. FatFrumos intoarse capul sa vaza cinel cheama shi cind colo ce sa vezi o pocitura de batrin girbov cocoshat. POPESCU B. II 28. SHi deasupra tuturora oastea sa shio recunoasca ishi arunca pocitura bulbucatzii ochi de broasca. EMINESCU O. I 150. 2. Faptul de a poci sau de a fi pocit; lucru diform pocit. Dregerile lui Manole au fost mai mult pocituri. ODOBESCU S. II 513. Nu te uitan pociturai Ci vezi ce iese din gurai. PANN P. V. II 139.