POCIE, pocii, s. f. (Regional) 1. Par, arac împlîntat în pămînt ca să se poată urca pe el fasolea, mazărea, vița de vie; (la pl.) pari cu care se împrejmuiește un loc; pari cu un mănunchi de iarbă în vîrf, care se pun cînd se măsoară livezile de iarbă, spre a le putea da cu pogonul la cosit. 2. Prăjina de care se leagă undița.