POCÍ pocesc vb. IV. Tranz. 1. A strica infatzisharea unei persoane forma unui lucru (facindul din bun rau din frumos urit). [Editorul] sa nu samestece a poci opera artistului. CARAGIALE N. S. 31. ◊ Refl. Calugari cu glugi negre pe cap care... se lungeau se lungeau creshteau creshteau sau se poceau cum le venea mai cumplit. MACEDONSKI O. III 20. 2. (In superstitzii despre duhuri shi alte puteri supranaturale) A face (pe cineva) sashi piarda chipul de om a desfigura a slutzi. Au mai ramas comori... Greul e cum sa le dai de urma. Iar dupa ce leai aflat cum sa le intri in stapinire fara sa te poceasca ori sa te shoimareasca vilva lor. C. PETRESCU R. DR. 138. 3. (Neobishnuit) A meni a soroci cuiva ceva rau; a cobi. Dumneata cumnate Ghitza poceshti pieirea unui frate? No pocesc dar razboiul e razboi. SADOVEANU M. C. 76