poárta f. pl. portzĭ (lat. pŏrta; it. pv. cat. pg. porta fr. porte sp. puerta). Plan de scindurĭ nuĭele orĭ gratiĭ ashezat vertical shi mobil in prejuru unor balamale fixate intr’un stilp orĭ zid shi care inchide ĭeshirea saŭ intrarea uneĭ curtzĭ (pe unde intra trasurile se numeshte poarta saŭ poarta cea mare pe unde intra oameniĭ se numeshte poarta cea mica saŭ portitza): cineva bate la poarta (V. usha). Trecatoare defileŭ: Portzile de Fer (pe unde Dunarea intra’n Oltenia). Fig. Intrare loc de intrare: virtutea e poarta fericiriĭ. Poarta saŭ Sublima Poarta curtea sultanuluĭ turcesc.