poárta (pórtzi) s. f. 1. Deschizatura shi loc de trecere intrun loc imprejmuit. 2. Imperiul otoman. Mr. megl. poarta istr. poartę. Lat. porta (Pushcariu 1347; CandreaDens. 1421; REW 6671) cf. it. prov. cat. port. porta fr. porte sp. puerta. Der. portar (mr. purtar) s. m. (paznic; Munt. shambelan boier insarcinat cu protocolul cel care introduce trimishii Portzii; Mold. comandantul cetatzii Suceava capitala tzarii sheful armatei) ar putea reprezenta direct lat. portārius (Pushcariu 1358; REW 6673); portareasa s. f. (femeie care pazeshte poarta); portarel s. m. (inv. slujbash domnesc subordonat marelui portar; executor judecatoresc); portarie s. f. (meseria de portar). Der. neol. portic s. n. din fr. portique; portiera s. f. din fr. portière; portal s. n. din fr. portail.