POÁRTA portzi s. f. 1. Deschidere amenajata intrun zid intrun gard etc. in care sau prins cu balamale tablii de lemn de fier etc. pentru a permite accesul din interior in exterior shi invers; deschizatura impreuna cu tablitza cu balamalele etc.; tablia care inchide deschizatura. ◊ Loc. adv. Poartan poarta cu cineva = fatza in fatza vizavi peste drum. ◊ Expr. A bate la toate portzile (sau la portzile cuiva) = a se adresa tuturor solicitand sprijin ajutor intro imprejurare grea. Poarta de scapare = mijloc de a ieshi dintro situatzie dificila. A sta (sau a ramane a se uita) k vitzelul la poarta noua = a sta (sau a ramane a se uita) uimit nedumerit dezorientat (in fatza unei situatzii noi shi neashteptate careia nui potzi face fatza). ♦ Intrare intro cetate sau intrun orash. ♦ Regiune periferica din jurul unui orash al unui tzinut al unei tzari; margine hotar. ♦ Fig. Cale de acces; posibilitate de a realiza ceva mijloc. 2. Usha la intrarea principala a unei cladiri; p. ext. casa gospodarie. ◊ Expr. Din poarta in poarta = din casa in casa dintrun loc intraltul. 3. Arcul care il formeaza o conducta de aer comprimat traversand galeria unei mine. 4. Cadru format din doua bare verticale unite la capatul de sus printro bara orizontala (de care se prinde o plasa) instalat pe terenurile de sport in care se urmareshte introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive (fotbal handbal hochei etc.). 5. Vale ingusta prin care o apa ishi deschide trecerea intre doua shiruri de muntzi; pas trecatoare defileu. ♦ Loc ingust intre peretzii de stanca ai varfurilor de munte prin care se trece pe alt versant. 6. (Inv.; in epoca suzeranitatzii turceshti asupra tzarilor romane) Reshedintza curtea sultanului sau a unui pasha; p. ext. Imperiul Otoman. Lat. porta.