plutésc v. intr. (vsl. pluti, rudă cu vgr. ploteúo și pléo, plutesc, și lat. flúere, a curge). Mă susțin la suprafața apeĭ: lemnu, luntrea plutește de apă. Mă susțin în aer, planez, vorbind de păsările cele marĭ, baloane și aeroplane. Fig. Războĭu plutea în aer, era aproape.