plumb n. pl. urĭ (lat. plŭmbum it. plombo pv. vfr. plom nfr. plomb sp. plomo pg. chumbo). Un metal cenushiŭ albastriŭ foarte moale shi greŭ. Creĭon plaĭvaz (Mold.). Mica peceata de plumb care se pune la vama shi la caile ferate la cutiĭ lazĭ shi vagoane k sa se constate daca a umblat cineva la ele orĭ nu. S. m. Glontz: vijiĭe plumbiĭ. Fig. Greŭ k plumbu foarte greŭ. Somn de plumb somn adinc. Plumbu e bi shi tetravalent. Are o greutate atomica de 207 o densitate de 1137 se topeshte la 325 shi se destileaza la 1700. Poate fi zgiriat cu unghia lasa urme pe hirtie shi e cel maĭ putzin tenace dintre metalele uzuale. Se gaseshte in stare nativa in Mexic ĭar aiurea (Saxonia Anglia Francia) in stare de sulfura (galena). De multe orĭ se gaseshte aliat cu argintu (plumb argentifer). Se intrebuintzeaza la facerea alicelor a tzevilor de apa a literelor de tipar (care aŭ 80% plumb shi 20% stibiŭ) a aciduluĭ sulfuric shi la altele. Aliat cu staniu se intrebuintzeaza la facut lingurĭ shi furculitze. Sarile de plumb introduse in corp cauzeaza intoxicarea numita saturnizm.