PLUMB (lat. plumbum) s. n. s. m. 1. S. n. Element chimic (Pb.; nr. at. 82 m. at. 2072 m. sp. 113 p. t. 3244°C p. f. 1.740°C). Metal moale cenushiualbastrui lucios in taietura proaspata; in aer luciul dispare repede. Se gaseshte in natura in special sub forma de sulfura (galena). In combinatzii functzioneaza in starile de valentza 2 shi 4. Se obtzine prin prajirea galenei shi reducerea cu carbune a oxidului format. P. shi compushii sai sunt toxici shi pot provoca intoxicatzii profesionale. Utilizarea benzinei aditivate cu p. a contribuit masiv la poluarea mediului; in prezent se preconizeaza scoaterea din uz a acestui tip de combustibil. Este intrebuintzat la fabricarea tzevilor de canalizare a placilor de acumulatoare a tablelor pentru captushirea peretzilor unor aparate din industria chimica pentru protectzia impotriva radiatziilor la fabricarea unor aliaje etc. Este cunoscut shi folosit din Antichitate. ◊ Apa de p. v. apa. 2. S. m. Glontz. 3. S. n. Disc mic de p. (1) rotund cu care se sigileaza colete vagoane etc.; pecete de plumb. 4. S. n. Greutate de diferite forme folosita pentru lestarea firului de pescuit in scopul imersiunii rapide a carligului shi mentzinerii lui la un anumit nivel. 5. S. n. (Inv.) Creion.