PLOICÍCĂ, ploicele, s. f. Diminutiv al lui ploaie (1); ploaie puțină și de scurtă durată; ploiță. E nevoie de-o ploicică... măcar așa, să se mai umezească praful. MIHALE, O. 198. Ploicică... ține puțin și are stropii potrivit de mari. PAMFILE, VĂZD. 108. – Pronunțat: plo-i-.