PLOÁIE ploi s. f. 1. Precipitatzie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apa de ploaie se zice despre o afirmatzie lipsita de contzinut shi de temei despre o actziune neserioasa etc. (Fam.) A(shi sau ai) aranja ploile = a(shi) pregati terenul a(shi) face atmosfera favorabila a(shi) rezolva treburile afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer vazduh) a capata o lumina difuza care anuntza venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. anal. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare ceea ce se revarsa ceea ce este abundent. O ploaie de sagetzi. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundentza de stele cazatoare venind din aceeashi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari shi animale mici. [Pr.: ploaie] Lat. *plovia (= pluvia).