PLINSOARE plinsori s. f. (Invechit shi popular) 1. Plins. Plinsori sfishietoare impinse de blestem Se urmaresc prin boite. EMINESCU O. I 94. Ashami vine uneori Sa ma sui la muntzi cu flori Sa ma jeluiesc la nori Sami mai treaca de plinsori. JARNÍKBIRSEANU D. 201. ♦ (Concretizat) Lacrimi. Iar cu mina dreapta apucind de coltz Mineca ei stinga ishi shtergea plinsoarea. COSHBUC P. I 250. Din ochi i picura izvor de plinsoare shi la tot ceasul... glasul lui duios rasuna prin codri. ODOBESCU S. III 207. Se aude mare jale K mil pling surorile Cu toate plinsorile Deneaca inimile. TEODORESCU P. P. 206. 2. (Neobishnuit) Cerere jalba. V. plingere. Rareori supushii tzarii inaltzatau ruga lor Fara sami aplec urechea glasului plinsorilor. EFTIMIU I. 10. 3. (Mai ales la pl.) Nume dat in popor unor boli (de copii) care provoaca mai ales insomnii shi plinset necontenit. Altzi shase prunci care ia daruit lumii fata lui Manole unii sau prapadit de pojar altzii de bube altzii de plinsori altzii de fiertura de caciulii de mac. SADOVEANU M. C. 8. Babatia lui de la o vreme incoace nu shtiu ce avea k incepuse a scirtzii; ba co doare ceea... ba cai e facut de plinsori shi tot imbla din baba in baba. CREANGA P. 111.