PLINSÉT plinsete s. n. Plins; lamentatzie vaicareala. Surprins peste fire de acest torent de plinsete shi de cuvinte shi shovaind intre diferite banuieli stateam locului nemishcat. GALACTION O. I 82. Copacii pe strada ofteaza; e tuse e plinset e gol SHii frig shi bureaza. BACOVIA O. 31. Se aude iarashi un plinset dar un plinset infundat care vine parca din inima pamintului. SAHIA N. 22. Murmurul azi shi oricind E plinset in zadar. COSHBUC P. I 257. ◊ Fig. Iar farmecul iubirii la plinsetul de vint Pareava o poveste ce frunzele o cint. PAUNPINCIO P. 82. ♦ (Concretizat) Lacrimi. Ea cu ochii plini de plinset Privea gloata cum se duce SHiun pustiu simtzimprejurui SHintuneric pe pamint. COSHBUC P. II 81.