PLINS¹ (rar) plinsuri s. n. Faptul de a plinge (v. plingere tinguire); (concretizat) lacrimi. Cu ochii umezi de lacrimi amindoi ramin k doi copii carora le potoleshti plinsul dindule jucaria dorita. BUJOR S. 27. Intramindoaua curtzile imparatzilor nu mai vedeai fetze vesele nu mai vedeai bucurie ci numai lacrimi plinsuri shi suspine! SBIERA P. 91. Cu minileamindoua eu fatza imi ascund SHintaia datan viatza un plins amar maneaca. EMINESCU O. I 91. ◊ Fig. Al vostrui plinsul strunei mele. GOGA P. 8. Plinsul streshinii suspina k un cintec de vioara Monoton shoptind povestea unei vremi de mult uitate. TOPIRCEANU S. A. 40. ◊ Loc. adj. De plins = vrednic de mila jalnic. Lam gasit intro stare de plins.