PLINGATÓR OÁRE plingatori oare adj. 1. Care plinge; plingaretz. Olimbia cea plingatoare bocea cu hohote k la inmormintare. BART E. 80. SHiatunci glasul plingatoarei fete Sencerca sa cheme cinelenapoi Numai k sauda hotzul k sint doi. COSHBUC P. I 254. ◊ Fig. SHi dorui plingator mereu Creshtea... Din ce in ce mai greu. COSHBUC P. I 282. ♦ (Substantivat f.; regional) Bocitoare. Femei straine din sat care ishi fac o meserie din aceasta shi care poarta adevaratul nume de bocitoare plingatoare sau shi tamiietoare. MARIAN I. 117. 2. Tinguitor jeluitor jalnic. Ii asculta glasul plingator shil cuprindea mila. REBREANU I. 20. SHi iarn vazut murind ushor; Na fost nici unul plingator K viatzai fum. COSHBUC P. I 151. Natura desfateaza cu glasui plingator. Ea face in tacere sasculte toata firea. ALEXANDRESCU P. 25. ◊ Fig. Lasat in jos pleoshtit. Barba lui carunta... se prelingea spre pamint in lungi shi plingatoare shuvitze de lina incilcita. HOGASH M. N. 134. 4 Salcie plingatoare v. salcie. ♦ (Substantivat invechit) Reclamant. Ajutat shi de o deputatzie de plingatori moldoveni... el zadarnici intreaga conspiratzie. IORGA I. L. I 344.