PLÉSNET plesnete s. n. 1. Sunet scurt brusc puternic produs de anumite obiecte (in special de bici) cind izbesc violent aerul sau alte corpuri. Crezura k cei de pe mal i luau drept altzii cu toate k [aceleashi chemari] reveneau mereu prin plesnetele vintului. GALACTION O. I 198. Din cind in cind aud cumpana de la fintina scirtziind un chiot lung in departare un latrat de ciine un plesnet de bici shi toate rasuna asha de frumos in aerul cald shi limpede al zilei. VLAHUTZA O. A. II 177. Orizonuntunecindul vin sagetzi de pretutindeni Vijiind k vijelia shi k plesnetul de ploaie. EMINESCU O. I 148. ♦ (Rar) Zgomot produs de un obiect care se sparge sau crapa. In plesnetul scurt al unui dulap care a pocnit uscat shi sec i sa parut k desprinde ceva mai mult decit era. POPA V. 31. 2. (Rar) Lovitura (de bici) care face sa se auda un plesnet (1) Ia luat la plesnete da bici shi ia blestemat. SHEZ. III 32.