PLEOÁPA pleoape s. f. 1. Fiecare dintre cele doua membrane mobile marginite de gene care apropiinduse una de alta acopera ochiul; (in special) membrana superioara. Sintem singuri cu tzapul mort la picioare; privim cum pleoapele luneca inchizind ochii sticloshi. SADOVEANU O. VII 333. Fara sami fi fost somn pleoapelemi cazura peste ochi. HOGASH M. N. 17. Sub pleoapele inchise globii ochilor se zbat. EMINESCU O. I 79. ◊ Fig. Restaurantul ishi ridica pleoapele obloanelor tirziu. PAS L. II 60. Amurgul palid inchidea din pleoape. D. BOTEZ P. O. 72. Pleoapa soareleshi inchide Sus peo capitza de otava. GOGA P. 23. ◊ Expr. Ai da (cuiva) pleoapelen gene = a i se inchide cuiva ochii de somn; a atzipi. Numai pleoapele fetei... nu putura da in gene. ISPIRESCU L. 377. ♦ (Prin extensiune) Ochi privire. Dami cintecul shi dami lumina SHi zvonul firiindragostite Dai raza soarelui de vara Pleoapei mele ostenite. GOGA P. 6. 2. (Rar) Capacul sicriului. Bulgari vor suna a vecinicie shi a intuneric cind vor cadea pe pleoapa de brad uscat. DELAVRANCEA S. 153. Pronuntzat: pleoa. Varianta: (2) plioápa (ODOBESCU S. I 107) s. f.