PLEBÉI (< lat.) s. m. pl. 1. (In Roma antica) Categorie sociala din care faceau parte oamenii liberi lipsitzi insa pentru multa vreme de drepturi civile shi politice obtzinute in exclusivitate de patricieni. Separatzia celor doua grupuri a fost determinata de conditzii etnice economice politice shi militare secesiunea avand loc in 494 i. Hr. cand p. sau retras pe Muntele Sacru adoptand o organizare proprie. Dupa 450 i. Hr. au obtzinut o legislatzie recunoscuta in stat (lex Cambia 445 i. Hr.) in urma careia incep sa acceada la demnitatzi de stat deplina egalitate cu patricienii fiind obtzinuta in 393 i. Hr. 2. (In Evul Mediu in apusul Europei) Patura cea mai saraca a populatziei orasheneshti care alaturi de tzaranime a avut un rol important in revolutziile din sec. 1618. ♦ (Livr.) Patura sociala paupera fara drepturi. ♦ Fig. Categorie sociala declasata; drojdia societatzii.