PLEÁVA (rar) pleve s. f. (Cu sens colectiv) 1. Ceea ce ramine din invelishul boabelor de cereale treierate din sfarimaturile tecilor de leguminoase etc. shi e folosit uneori k hrana a animalelor. SHi vezi calca mai de sus sa nutzi intre pleava in pantofi. PREDA I. 11. Firele de pleava intrasera unul linga altul cu tzepilen sus dese k o perie in parul babei shi al moshneagului. CAMILAR N. I 314. Risipite semprashtiea dushmanilor shiraguri SHi gonind biruitoare tot veneau a tzarii steaguri K potop ce prapadeshte k o mare turburata Pesteun ceas paginatatea e k pleava vinturata. EMINESCU O. I 148. ◊ Fig. Pleava aurie de albine a fost deasupra noastra. SADOVEANU A. E. 205. ◊ Fig. Ceea ce este lipsit de valoare. O tu crai cu barban noduri k shi ciltzii cind nui perii Tu in cap nu ai grauntze numai pleava shi puzderii. EMINESCU O. I 83. ◊ Expr. (Rar) A vorbi (sau a spune) pleve = a vorbi lucruri de nimic: fleacuri prostii. Numi grai pleve. SHEZ. IX 148. 2. Fig. Om de nimic decazut lepadatura; drojdia societatzii. [In «Momentele» lui Caragiale] pleava societatzii bucureshtene era vinturata cu o verva satirica extraordinara. SADOVEANU E. 152. Pleava tavernei niciodata nu indraznea sa ocupe vreun scaun la masa din fund. BART E. 324.