pleată sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 42/14 / Pl: plete / E: slv плєть] 1 (Mpl) Păr al capului unei femei, mai rar al unui bărbat, lăsat să crească mai lung și adesea să atârne răsfirat pe spate. 2 (Pgn) Păr nearanjat, necoafat. 3 (Reg; pex) Coadă din păr împletit. 4 (Reg; îe) A se da (sau a umbla) cu pletele în vânt A căuta ceva cu înfrigurare. 5 (Reg; îae) A se agita. 6 (Reg) Coadă falsă atașată la părul natural, pentru a-l completa sau a-l înfrumuseța Vz meșă. 7 (Îvr) Blană la animale. 8 (Reg) Moț¹ la cai. 9 (Reg) Smoc de păr la pintenii calului. 10 (Îvr) Panglică cu care se leagă părul. 11 (Bot; îc) Pletele-muierii Lichen filamentos de culoare cenușie-verzuie, care crește mai ales pe brazi, atârnat pe ramurile acestora ca niște mănunchiuri de firișoare Si: (reg) barba-ursului, mătreața-bradului, mătreață-de-arbori (Usnea barbata). 12 (Reg; îc) Pletele-doamnei Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 (Trs) Mănunchi de fuior. 14 (Ast; îvr; îc) Pletele-Verenicăi Părul Berenicei.