PLÁSTURE, plasturi, s. m. Bucățică de pînză pe care s-a întins o pastă medicinală densă și lipicioasă și care se aplică pe o rană sau deasupra pansamentului, pentru a feri rana de infecție; emplastru. ♦ (Popular) Cataplasmă. Pune pe pieptul bolnavului un plasture de ceapă. ȘEZ. VIII 153. – Variante: plástur (CARAGIALE, O. VII 58), plástore (DELAVRANCEA, la TDRG), pleáster (NEGRUZZI, S. I 207), pleástru (CAZABAN, V. 45) s. m.