PLASMUÍ plasmuiesc vb. IV. Tranz. 1. A crea a produce a da fiintza. Cit de frumoasa teai gatit Naturo tu!... Ash vrea sa pling de fericit. K pot sa vad ceai plasmuit! COSHBUC P. I 176. 4 Refl. pas. Numai in aceasta Italie a putut sa se plasmuiasca «Divina Comedia». GHEREA ST. CR. II 75. 2. A inventa a nascoci a scorni. SHiau adus aminte de intimplari trecute shi au plasmuit intimplari viitoare. PETRESCU C. V. 372. Un mincinos vestit De la sine asha mare minciuna a plasmuit. PANN N. H. 76. 3. A falsifica. A venit insa vremea... sa facem lumina aratind nu numai k sint mincinoase acele cartzi dar dovedind cine lea plasmuit k sashi ieie pedeapsa. SADOVEANU Z. C. 240.