PLANTÓN, plantoane, s. n. Serviciu de pază în interiorul cazărmilor sau al clădirilor militare, executat de ostași neînarmați. ♦ Ostaș care execută un schimb în serviciul de pază de mai sus; p. gener. orice persoană care face de pază într-un loc. ◊ Loc. adv. De planton = de pază, de strajă. – Din fr. planton.