PLAIÉSH plaieshi s. m. 1. (In evul mediu) Locuitor de la granitza insarcinat cu paza frontierei tzarii in partzile de munte; granicer strajer. Dar sentorc spre zid plaieshii; vad pe shes un nor de oshti. COSHBUC P. 1326. SHi tu Mirceo plimbate cu plaieshii dea lungul zidului shi fitzi cu mina pe cucoshul pushtii. ALECSANDRI T. II 19. Sosise un tinar plaiesh a carui cal asudat pashtea inshelat troscotul ce creshtea pe linga ziduri. NEGRUZZI S. I 169. 2. Locuitor de la munte; muntean. Era o zi frumoasa in duminica aceea shi plaieshii spuneau k nau mai apucat asha primavara devreme de cind is ei. CREANGA O. A. 47. Ce neastimpar va fi facind pe zeitza sa calce asha iute pamintul sub crepidelei impletite pe picior k opincele plaieshilor noshtri? ODOBESCU S. III 55.