PLAFÓN plafoane s. n. 1. Suprafatza inferioara a plansheului de deasupra unei incaperi; tavan bagdadie. Sub plafoanele inalte... se ivira doi mosafiri. GALACTION O. I 305. ♦ Element de constructzie plan sau boltit care limiteaza la partea superioara o incapere un spatziu etc. 2. Cifra limita in cadrul unor operatzii financiare care nu poate fi depashita. Plafon creditor. 3. Inaltzimea la care se gaseshte suprafatza inferioara a norilor deasupra solului intrun anumit loc (la un moment dat). Varianta:(invechit) plafónd plafonduri (EMINESCU N. 68) s. n.