PLAFÓN plafoane s. n. 1. Suprafatza interioara a plansheului superior al unei incaperi; tavan bagdadie. 2. Cifralimita limita valorica (maxima) in cadrul unor operatzii financiare care nu poate fi depashita. ◊ Plafon de casa = limita pana la care se pot pastra in permanentza intro casierie sume pentru efectuarea unor platzi curente. 3. Nivel maxim al unei marimi (viteza turatzii etc.) care il poate atinge un sistem tehnic. 4. Inaltzime la care se gaseshte la un moment dat suprafatza inferioara a norilor fatza de sol. 5. Altitudine maxima la care se poate urca o aeronava. Din fr. plafond.