PLACEÁ plac vb. II. Intranz. shi tranz. (Cu subiectul logic in dativ) 1. A agrea sau a fi agreat a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. SHtii cami placi? sau k miai placut? exprima mirarea dezaprobarea in fatza unei propuneri a unei afirmatzii etc. care nutzi convine cu care nu eshti de acord etc. Imi place sa cred k... = sper k... 2. A avea sau a trezi un sentiment de admiratzie de placere de iubire fatza de o persoana de sex opus ai fi drag a indragi. 3. A avea un sentiment de satisfactzie de multzumire de delectare; ai fi agreabil ai fi pe plac. ♦ Ai conveni. ♦ A vrea a dori. Lat. placere.