placeá (plác placút) vb. Ai conveni a fi bucuros de a fi pe gustul cuiva. Mr. plac placere. Lat. placēre (Pushcariu 1329; CandreaDens. 1398; REW 6557) cf. it. piacere prov. port. plazer fr. plaire sp. placer. Observatziile semantice ale lui E. Seidel BL IX 24 nu par nimerite. Uz general (ALR II 246). Der. placere s. f. (gust drag bucurie); neplacut adj. (dezagreabil); neplacere s. f. (dezgust); displacea vb. (a dezgusta a supara) dupa lat. displicere; complacea vb. (a dezgusta a supara) dupa fr. complaire; complezant adj. din fr. complaisant; complezentza s. f. din fr. complaisance. Din rom. trebuie sa provina sb. plakijer (Candrea Elemente 408).