A PLACEÁ plac 1. intranz. 1) A trezi simpatie sau dragoste; a fi pe plac; a fi drag. ◊ SHtii cami placi? exprima peiorativ dezacordul cu afirmatzia sau propunerea cuiva. 2) (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A avea o deosebita satisfactzie. Imi place sa dansez. 2. tranz. (persoane de sex opus) A trata cu un sentiment de afectziune puternica (de natura erotica); a iubi. /<lat. placere