PLÁK placi s. f. Piesa solida cu grosimea uniforma shi relativ mica fatza de celelalte doua dimensiuni. Dupaamiaza cerul sa acoperit. Marea e griverzuie shi rece privirii k o placa de zinc iarna in ger. C. PETRESCU I. II 251. [Ciinele] a ieshit din curte k sa nu se mai inapoieze niciodata ducind cu el... zgarda cu placi de nichel de la gitui. GALACTION O. I 308. ◊ Fig. Pestea albei dalba placa Ea acum zimbind se pleaca Suitan fundui luminos. EMINESCU E. P. 150. Placa fotografica = placa de sticla care este depus un strat de gelatina sau de colodiu in care este inglobata o substantza sensibila la actziunea luminii. ♦ Disc de ebonita care se imprima vibratziile vocii sau ale unui instrument muzical spre a fi apoi reproduse cu ajutorul patefonului. Peo fereastra strabatea o havaiana hirshciita peo placa uzata de patefon C. PETRESCU A. 310. ◊ Expr. (Familiar) A schimba placa = a schimba subiectul unei discutzii prea lungi sau monotone care a ajuns sa plictiseasca. ♦ Tablitza de ardezie care invatzau altadata sa scrie shcolarii incepatori. Ma frate ma gindesc undeo fi shi ceo fi facind profesorul al care tmi puse in mina abecedarul shi placa. SADOVEANU M. C. 34. Varianta: plátca (DELAVRANCEA S. 217) s. f.