PLÁK placi s. f. 1. (De obicei urmat de determinari care indica materia) Bucata de material cu fetzele plane shi cu o grosime uniforma shi mult mai mica decat celelalte doua dimensiuni. ◊ Placa aglomerata = placa (1) obtzinuta prin aglomerarea cu liantzi sintetici a ashchiilor de lemn din sortimente inferioare sau din desheuri de la exploatarea shi industrializarea lemnului. Placa turnanta sau (invartitoare) = disc de otzel sau de fonta sau pod cu tablier metalic care se poate invarti in plan orizontal in jurul axei sale verticale shi care serveshte la intoarcerea vehiculelor feroviare la trecerea lor de pe o linie pe alta etc. Placa fotografica = placa (1) de sticla cu una dintre fetze acoperita cu o emulsie fotosensibila folosita indeosebi pentru realizarea negativelor fotografice in spectroscopie in microscopie etc. 2. Disc de ebonita care se imprima vibratziile vocii sau ale unui instrument muzical spre a fi apoi reproduse cu ajutorul gramofonului al patefonului al pickupului. ◊ Expr. (Fam.) A schimba placa = a schimba subiectul unei discutzii (care a ajuns sa plictiseasca) sau atitudinea fatza de cineva. 3. (Inv.) Tablitza de ardezie care invatzau sa scrie shcolarii incepatori. 4. (Tipogr.) Foaie de metal care se imprima literele.(Med.) Proteza dentara mobila. Placa dentara. 6. (In sintagma) Placa funerara = placa de metal de marmura etc. fixata pe o piatra de mormant care este scris numele persoanei decedate anii de viatza un epitaf etc. Din fr. plaque.