PLACÁ vb. tr. I. 1. a acoperi cu un strat de metal subtzire un alt metal. 2. a furnirui (mobile) cu lemn scump. 3. a aplica o foaie de material rigid pe un obiect. II. 1. a apasa cu fortza pe un lucru; a insista. 2. (rugbi) a opri un adversar sa patrunda catre buturile proprii imobilizandul cu mainile. 3. (muz.) a executa viguros deodata la pian toate notele unui acord. 4. (av.) a ateriza pe verticala. (< fr. plaquer)